Sindromul de tunel carpian – Tratamentul potrivit

Ce este sindromul de tunel carpian?

Carpus este un cuvant derivat din cuvantul grecesc “karpos”, care inseamna “incheietura mainii”. Incheietura mainii este inconjurata de o banda de tesut fibros care functioneaza in mod normal ca suport pentru articulatie. Spatiul ingust dintre aceasta banda fibroasa si osul incheieturii mainii se numeste tunel carpian. Nervul median trece prin tunelul carpian pentru a primi senzatii de la degetele 1, 2, 3 si ½ din 4. Orice afectiune care provoaca inflamatii sau o modificare a pozitiei tesutului in tunelul carpian poate comprima si irita nervul median. Iritarea nervului median in acest mod cauzeaza furnicaturi si amorteala in cele 4 degete – o afectiune cunoscuta sub numele de sindromul de tunel carpian (STC).

Care sunt simptomele sindromului de tunel carpian?

Pacientii cu sindrom de tunel carpian simt initial amorteala (parestezii) si furnicaturi in mana, in distributia nervului median (degetul mare, index, degetul mijlociu si inelar). Aceste senzatii sunt adesea mai pronuntate noaptea si pot perturba somnul. Motivul pentru care simptomele sunt mai grave noaptea poate fi legat de pozitia incheieturii mainii (flexate) si de lichidul care se acumuleaza in jurul incheieturii mainii in timpul somnului.

Desi are simptome ce apar si dispar periodic, sindromul de tunel carpian este o afectiune permanenta, care va progresa in cazul in care nu este tratata corespunzator.

Pe masura ce boala progreseaza, pacientii se vor confrunta cu o senzatie de arsura in degete si cu slabiciune a mainii. Scaderea rezistentei la prindere poate duce la caderea frecventa a obiectelor din mana. Apoi, durerile vor deveni din ce in ce mai intense si vor iradia catre antebrat si umar. STC poate duce, de asemenea, la atrofia muschilor mainii, in special a celor de langa baza degetului mare.

Cum se trateaza sindromul de tunel carpian? Se poate preveni afectiunea?

Alegerea tratamentului pentru STC depinde de severitatea simptomelor si de eventualele boli de baza care ar putea provoca simptomele.

Tratamentul initial include, de obicei, odihna, imobilizarea incheieturii mainii intr-o atela si, ocazional, aplicarea de gheata. Cei ale caror ocupatii agraveaza simptomele ar trebui sa ia masuri in acest sens. De exemplu, tastatura computerului poate fi ajustata la o inaltime care sa optimizeze confortul. O astfel de masura, precum si odihna periodica, pot preveni de fapt simptomele sindromului de tunel carpian care sunt cauzate de suprautilizarea incheieturii mainii.

Conditiile sau bolile subiacente sunt tratate individual. Fracturile pot necesita tratament ortopedic. Persoanele obeze vor fi sfatuite cu privire la reducerea greutatii. Umflarea incheieturii mainii care poate fi asociata cu sarcina se rezolva in timp, dupa nasterea copilului.

Mai multe tipuri de medicamente pot fi utilizate in tratamentul sindromului de tunel carpian. S-a raportat ca vitamina B6 amelioreaza unele simptome ale bolii, desi nu se stie cum functioneaza acest medicament. Medicamentele antiinflamatorii nesteroidiene pot fi, de asemenea, utile in scaderea inflamatiei si reducerea durerii. Totodata, corticosteroizii pot fi de ajutor, fie administrati pe cale orala, fie injectati direct in articulatia incheieturii mainii. Acestia pot aduce o ameliorare rapida a simptomelor persistente ale bolii.

Tratamentul chirurgical al sindromului de tunel carpian

Un videoclip explicative despre ce presupune decompresia chirurgicala a tunelului carpian poti vedea mai jos:

Pentru a evita consecintele grave si permanente ale sindromului de tunel carpian se ia in considerare tratamentul chirurgical. Aceasta este, de fapt, singura metoda eficienta de tratament a bolii, celelalte metode ajutand doar la ameliorarea simptomelor.

Operatia este efectuata de catre un specialist in chirurgia mainii si implica sectionarea structurii fibroase a ligamentului carpian transvers din jurul incheieturii mainii pentru a reduce presiunea asupra nervului median. Aceasta procedura chirurgicala se numeste “eliberarea tunelului carpian”. In ziua de azi, se realizeaza printr-o metoda minim invaziva, deschisa, cu incizie minima (de circa 2 cm). Mai mult, cicatricea ramasa in urma taieturii devine aproape invizibila dupa vindecare.

Interventia se efectueaza in regim de spitalizare de o zi, pacientul petrecand in clinica cel mult 2 ore. Procedura, in sine, dureaza circa 15 – 20 de minute, se realizeaza sub anestezie locala si este complet nedureroasa. Sansele de recidiva dupa operatie sunt minime.

Poti citi aici mai multe detalii despre tratamentul chirurgical al sindromului de tunel carpian.