O echipa de oameni de stiinta, printre care se numara astronomi de la Universitatea din Geneva (UNIGE), a descoperit o gaura neagra gigantica „adormita”, parcurgand masa nepretuita de date ale misiunii Gaia a Agentiei Spatiale Europene (ESA).

Cu o masa de aproape 33 de ori mai mare decat cea a Soarelui, acest „monstru” se ascundea la mai putin de 2.000 de ani-lumina de Pamant, in constelatia Vulturului. Este prima gaura neagra de origine stelara de aceasta marime care a fost detectata atat de aproape de Pamant. Aceasta descoperire, publicata in revista Astronomy and Astrophysics, pune sub semnul intrebarii intelegerea noastra privind evolutia stelelor masive.

Materia continuta intr-o gaura neagra este atat de densa incat nimic nu poate scapa de imensa sa atractie gravitationala, nici macar lumina (de unde si numele de gaura neagra). Marea majoritate a gaurilor negre de masa stelara pe care le cunoastem inghit materia unui companion stelar din apropiere. Materia capturata cade cu mare viteza pe gaura neagra, devenind extrem de fierbinte si eliberand raze X. Aceste sisteme apartin unei familii de obiecte ceresti cunoscute sub numele de binari cu raze X.

Atunci cand companionul gaurii negre nu este suficient de aproape pentru a imprastia materia pe obiectul compact nu se emite lumina sau energie, astfel incat gaura neagra este extrem de greu de detectat. O astfel de gaura neagra „tacuta” se numeste „latenta”. Cu toate acestea, prezenta sa induce o miscare in companionul sau orbital care ar putea fi detectata de un instrument astrometric foarte sensibil, cum ar fi sonda spatiala Gaia.

O descoperire datorita preciziei incredibile a lui Gaia

Scopul misiunii Gaia este de a masura distanta la peste doua miliarde de stele prin observarea cu foarte mare precizie a miscarii lor pe cer. Pentru a pregati publicarea urmatorului catalog Gaia, Gaia Data Release 4 (DR4), oamenii de stiinta din cadrul colaborarii Gaia efectueaza calcule si teste aprofundate pentru a verifica daca exista ceva iesit din comun. Echipe specializate au fost constituite pentru a studia cazurile iesite din comun si pentru a crea produse de date derivate.

Astronomii se confrunta acum cu provocarea de a explica originea gaurilor negre de marimea Gaia BH3. Cunostintele actuale despre evolutia stelelor masive nu explica modul in care au luat nastere aceste tipuri de gauri negre. Cele mai multe teorii prevad ca, pe masura ce imbatranesc, stelele masive isi pierd o cantitate semnificativa de materie prin intermediul unor vanturi puternice; in cele din urma, ele explodeaza sub forma unei supernove, lasand in urma o stea neutronica sau o gaura neagra, daca nucleul era suficient de masiv in momentul exploziei.