Bunica mea are 81 de ani si un telefon pe care il foloseste doar ca sa sune. Nu are cont de nimic, nu deschide poze pe ecran, iar cand ii trimit ceva pe telefon, ma suna sa ma intrebe unde e. Anul trecut m-am chinuit sa ii arat nepotii pe ecranul acela mic si mi-am dat seama ca pierdea complet bucuria momentului.
Asa am ajuns sa caut o solutie care sa nu ii ceara ei sa invete nimic. Voiam ceva ce sta pe comoda, care se aprinde singur si care ii arata pozele fara sa apese pe ceva. Ceva ce vede cand isi bea cafeaua de dimineata, nu ceva ce trebuie sa caute intr-o aplicatie.
Rezumat:
De la ecranul telefonului la un loc de pe comoda
Pozele noastre traiesc aproape toate in telefon. Le facem cu sutele si le vedem o data, in ziua aia, dupa care se pierd in galerie. Cate poze cu copiii tai ai printat in ultimul an? Eu, niciuna. Le am pe toate, dar nu le vede nimeni, pentru ca a le arata inseamna sa dai cuiva telefonul in mana si sa il lasi sa deruleze.
O rama foto care primeste poze direct de pe telefon rezolva fix problema asta. Tu trimiti imaginea din aplicatie, de oriunde ai fi, iar ea apare pe ecranul din sufrageria bunicii in cateva secunde. Nu trebuie sa faca ea nimic. Poza pur si simplu apare, se schimba dupa un timp cu urmatoarea, si asa mai departe.
Cum a decurs primul Craciun cu ea
Am pus-o pe comoda ei in decembrie si i-am spus doar atat: uita-te la ea din cand in cand. In seara aia i-am trimis de pe telefonul meu vreo zece poze cu nepotii de la sanie. A doua zi m-a sunat, dar nu ca sa ma intrebe cum functioneaza. M-a sunat ca sa imi spuna cat de bine arata cel mic in geaca rosie.
De atunci, i-a devenit obicei. Sora mea trimite din alt oras, verii trimit de la munte, si toate ajung pe acelasi ecran. Bunica are, fara sa apese vreun buton, o fereastra deschisa spre viata noastra de zi cu zi. Nu mai suna sa intrebe ce mai facem, pentru ca vede.
Daca ai pe cineva mai in varsta in familie, sau pur si simplu pe cineva care sta departe, o rama foto digitala de acest fel e printre putinele cadouri care se folosesc zilnic, luni de zile dupa ce le dai. Nu ajunge intr-un sertar, cum se intampla cu majoritatea lucrurilor pe care le daruim din obligatie.
De ce functioneaza mai bine decat un album
M-am intrebat de ce prinde mai bine decat un album clasic, si cred ca stiu raspunsul. Albumul cere un gest: sa il iei, sa il deschizi, sa il rasfoiesti. Rama nu cere nimic. Sta acolo si isi schimba singura pozele, asa ca bunica da peste amintiri fara sa isi propuna. Surpriza aceea mica, de a vedea o poza noua cand nu te astepti, e exact ce lipsea din felul in care tinem pozele azi.
Si mai e ceva. Un album ingheata in timp, ramane cu pozele de la momentul cand l-ai facut. Rama e vie, primeste imagini noi in fiecare saptamana, deci reflecta viata asa cum se intampla ea acum. Copilul creste pe ecranul acela, sarbatorile trec, sezoanele se schimba. E mai aproape de o fereastra decat de o fotografie fixa.
La ce sa fii atent cand alegi una
Cauta un model cu ecran tactil si cu o aplicatie simpla de trimis poze, cum e Frameo, pe care o instalezi tu pe telefonul tau si gata. Memoria de vreo 32 de gigabaiti e mai mult decat suficienta pentru mii de imagini. Iar daca o iei cadou, configureaz-o tu inainte, ca persoana care o primeste sa nu aiba de facut absolut nimic.
Verifica si sa permita mai multor membri ai familiei sa trimita in acelasi timp. Cu cat mai multe surse de poze, cu atat ecranul ramane viu si divers, iar persoana care o primeste nu se plictiseste de aceleasi cateva imagini vazute de o suta de ori. Asta e, de fapt, diferenta dintre o rama pe care o adori si una pe care o ignori dupa o luna.
Nu e un obiect scump si nu e un obiect complicat. E doar unul dintre acele cadouri care nimeresc emotia mai bine decat te astepti. Bunica nu stie ce e o aplicatie si nu ii pasa. Ea stie doar ca ii apar nepotii pe comoda, si pentru ea asta e tot ce conteaza.
