„Adusul apei” este un obicei foarte vechi care inca se pastreaza, in special de generatiile mai vechi si in special la sate. Se spune ca apa care se aduce timp de 40 de zile ii ajuta mortului sa aiba apa sa bea in lumea de dincolo.
Spre deosebire de alte manifestari rituale care se desfasoara pe parcursul celor 40 de zile, care incep dupa inmormantare, adusul apei se face din chiar dimineata urmatoare mortii persoanei respective. Apa se aduce dimineata, pe la rasaritul soarelui.
In acest scop, cei din familia decedatului angajeaza „o fata curata”, in varsta de pana la 12 ani (rareori mai mare, pana in 14 ani) pentru ca, timp de 40 de zile, sa care apa cu galeata la o casa. Se poate aduce „o apa” sau „doua ape”, adica una sau doua galeti, dupa cum i se cere de catre cel care o angajeaza pentru aceasta. Acest obicei difera de la zona la zona. In unele zone se spune ca se pot duce apa pana la 3 fete, in functie de posibilitatile financiare ale celui care le-a angajat. In alte zone ca apa poate fi adusa ci si de batrane, care se ocupa si cu tamaiatul mormintelor pe motiv ca ar fi femei mai curate si actul ar fi mai bine primit. Se spune chiar ca in alte zone apa ar duce-o baietii cand decedatul este barbat si fetele atunci cand este vorba de femeie.
Casa la care este adusa apa spre pomenirea mortului ramane laalegerea fetei care o va duce. Daca sunt in apropiere batrani singuri, cauta s-o duca acolo. De obicei, nu se duc doua galeti la aceeasi casa, ci fiecare galeata se duce la o casa diferita. Apa poate fi dusa si la propria casa a fetei, atata timp cat este dusa la case straine de cea a mortului.
Cand scoate apa din fantana, fata o „numeste”: „Primeasca sufletul lui cutare!” sau „Sa fie pentru sufletul lui cutare!”. Se da jumatate de galeata pentru inger si pentru „sfanta zi”, iar jumatate pentru sufletul mortului, pomenindu-i-se numele. Cel care primeste apa spune „bogdaproste” („Dumnezeu sa-l ierte”), dupa care transfera apa intr-o galeata proprie. Numarul de galeti care trebuie aduse in rastimpul de 40 de zile este de 44. Ca atare, in unele zile, se duc cate doua galeti de catre fiecare fata. Este greu de aflat o interpretare spirituala sau simbolica a numarului 44. El pare sa fie in legatura cu faptul ca unii tarani cred ca numarul vamilor de trecut ar fi de 44, ceea ce ar explica lucrurile. Duminica fiind zi de sarbatoare, nu se aduce apa. De aceea, sambata se da un numar dublu de galeti: doua daca e vorba de o apa, patru daca este vorba de doua ape. Fata va tine pe o boata de alun socoteala celor 44 de galeti aduse.
Astfel, se acorda o mare importanta cantitatii de apa. Cum o galeata nu poate fi umpluta ochi, iar, atunci cand e carata, se mai varsa inevitabil apa din ea, pentru completarea cantitatii pierdute se recurge la aducerea catorva galeti in plus. Dupa 40 de zile de adus apa urmeaza, in cea de-a patruzecea zi, ceea ce se cheama „slobozirea apei”.
Din punctul de vedere al limbajului satesc, slobozire inseamna in primul rand incheierea unui ciclu, incheiere care se realizeaza dupa un anumit ritual. Totodata, slobozirea are si intelesul de eliberare de implinirea unei datorii pe care ti-ai asumat-o. Slobozirea apei este prima dintre manifestarile care au loc la implinirea celor 40 de zile de la moarte.
Fata ce a carat apele se duce de dimineata devreme la apa curgatoare cea mai apropiata. Se alege o apa curgatoare pentru ca este mai curata si mai limpede. In caz de imposibilitate de a se ajunge la o apa mare, slobozirea se poate face si la un izvor mai mic. Important este, asa cum am aratat, ca apa sa fie curata.
Femeia care vine sa slobozeasca aduce un toiag pe care leaga o lumanare, o naframa sau un batic, un stergar si flori. Femeia aduce la locul ales si o trocuta facuta dintr-un dovlete scobit, trocuta pe care urmeaza s-o lanseze pe apa. Fetele aduc cu ele boata de alun pe care au tinut socoteala celor 44 de galeti aduse. Boata aceasta este scrijelita cu 22 de gropite pe o parte si 22 pe cealalta, in total 44. Fiecare scrijelitura vrea sa insemne o galeata care a fost adusa de fata in numele mortului.
Pe malul apei se face o masa cu colaci. In acest caz nu este necesara coliva deci nu trebuie facute comenzi coliva sau se sa faca acasa de catre familie. (vezi firma coliva Bucuresti si numar de contact pentru comenzi pomeni). Se infig in pamant si se aprind alaturi una sau trei lumanari. In timpul acesta, toiagul sta infipt in pamant. Langa el se pun obiectele care au fost aduse ca sa fie date fiecarei fete la sfarsit: o galeata, un prosop sau un batic, un material pentru confectionat un obiect de imbracaminte, trei colaci etc. Toiagul ar fi pus pentru ca mortul sa aiba umbra la apa si sa fie ferit de furtuni. Se tamaiaza toate obiectele mentionate.
In continuare, fiecare fata scoate 44 de cani de apa din apa curgatoare respectiva, pe care le arunca pe mal. Primele patru se arunca in directia celor patru puncte cardinale, in cruce asadar. Celelalte 40 se arunca in dreapta si in stanga asa dupa cum semnele de pe boata erau marcate pe doua laturi. In general, exista credinta ca, pentru”morti, toate trebuie sa fie cu sot. Dupa aceasta, este lansata pe apa trocuta, in care se pun doua lumanari asezate orizontal in cruce, care se aprinde la toate cele patru capete, ridicate putin in sus. Langa lumanare se pun florile si boata de alun, dupa ce a fost rupta in trei. Se mai pun acolo, in trocuta, un colac, coliva si dulciuri.
Dupa ce tot acest ritual ia sfarsit, fata isi ia plata cuvenita caci „trebuie sa fie apa platita”. Fetele mai primesc un dar care consta, in mod obisnuit, intr-un material textil (pentru o rochie, pentru o fusta, pentru o bluza etc), un prosop (daca mortul a fost barbat) sau un batic (daca este vorba de o femeie moarta), precum si cana cu care a scos apa acum din rau. De asemenea, fata primeste adesea si o galeata noua. Cel care le da face mai inainte peste toate obiectele semnul crucii. Mai niciodata, dintre actiunile rituale ale taranului nu lipseste binecuvantarea prin insemnarea cu semnul crucii, gest preluat din cadrul liturgic al Bisericii.
loading...
